Într-un sat din Alba nu este nicio cârciumă, iar unii localnici nici nu știu să fi existat vreodată

Într-un sat din Alba nu este nicio cârciumă, iar unii localnici nici nu știu să fi existat vreodată

Limba este un sat din județul Alba, aflat la câțiva kilometri de municipiul Alba Iulia, în care nu este nicio cârciumă, iar unii săteni, trecuți de 60 de ani, spun că nu țin minte să fi existat vreodată.

Satul Limba din comuna Ciugud este așezat în vecinătatea Mureșului, la un nivel ridicat de albia râului, și oferă, pe o colină unde este construită și biserica, o panoramă deosebită asupra luncii Mureșului și a municipiului Alba Iulia.

Se zvonește că în Limba sunt interzise cârciumile, iar oamenii s-au revoltat atunci când cineva a anunțat că ar dori să înființeze una, deoarece ar încălca o lege nescrisă a localității. Unii oameni din sat susțin că nu au avut niciodată un local unde să se consume numai băuturi alcoolice, iar alții spun că ultimele unități de alimentație publică, unde se servea și alcool, au fost desființate imediat după Revoluție. Acum, oamenii mai au doar un magazin alimentar, de unde își pot cumpăra băuturi alcoolice.

Un domn între două vârste, pe care l-am întâlnit în centru de sat, a spus că limbenii nu beau pentru că ”le este frică furia nevestelor”. El a afirmat că a administrat un local imediat după Revoluție, care funcționa la Căminul Cultural, însă nu a rentat să-l țină deschis. De atunci, spune el, alt bar nici nu a mai existat.

Ultimul bar din acest sat eu l-am patronat. Nu a meritat să-l țin deschis deoarece limbenii nu beau pentru că le e frică de neveste. În schimb, să știți, la acel bar veneau mulți din alte localități”, a spus acesta.

Un tânăr a declarat că oamenii din acest sat sunt foarte uniți, și nici într-un caz nu ar putea vreodată să bea într-un birt, deoarece se vizitează foarte des, ocazie cu care servesc și câte un pahar.

Un vârstnic a afirmat că cea mai apropiată cârciumă de Limba este în Alba Iulia. ”Vreți să beți sau de ce mă întrebați cum de nu avem nicio cârciumă? Ce are dacă nu avem? Cea mai apropiată e în cartierul Oarda din Alba Iulia”, a reacționat acesta.

O septuagenară a spus, cu melancolie, că ultimul bar a fost închis după al Doilea Război Mondial. ”Din câte țin minte, acum circa 70 de ani a fost deschis ultimul birt din acest sat. Noi nu avem nevoie. Ne petrecem timpul în centru de sat, pe prispa casei sau la biserică”, a arătat aceasta.

Un domn ”venit de la sute de kilometri dintr-o zonă în care se bea foarte mult” a spus că a rămas impresionat că oamenii de aici ”nu vor să audă de așa ceva” pentru că ”biblic vorbind, cârciumile sunt mijloace unde se săvârșesc foarte multe păcate”.

Eu consider satul Limba ca pe o familie mare de oameni. Mulți, să știți, sunt chiar rude. Pe foarte mulți de aici îi cheamă Bucur și Comșa. Localnicii au activități cu biserica și cu primăria și au învățat că pot socializa și servi o țuică bună și în alte locuri”, a spus acesta.

O femeie a declarat că în cârciumi se adună ”doar prietenii de pahar”, iar ”limbenii sunt mai mult decât atât”. Ea a afirmat că tinerii și deopotrivă vârstnicii se întâlnesc în spatele căminului cultural, unde este un părculeț și ”se relaxează la șah și table”.

Un sătean, pe nume Dorin Bucur, colonel în rezervă, a reiterat că absența cârciumilor este datorată de obiceiul limbenilor care invită prietenii și neamurile, acasă, la ”întâlniri stropite cu vin și țuică din producție proprie”.

Un reprezentant al comunei Ciugud, de care aparține satul Limba, susține că absența unei cârciumi este o rânduială nescrisă care se respectă cu sfințenie, iar oamenii de aici țin foarte mult la eroii neamului și la tradiții.

Monument al Eroilor în memoria celor căzuţi în ”pentru eliberarea și independența patriei”, respectiv în Primul şi în al Doilea Război Mondial

În centrul de comună s-a ridicat un Monument al Eroilor în memoria celor căzuți pentru eliberarea și independența patriei și pentru cei care au decedat în Primul și în al Doilea Război Mondial.

Un vârstnic, Ilarie Oargă, povestește cum, pe vremea când avea 9-10 ani, a fost martor la durerea sufletească ce a cuprins tot satul deoarece tinerii au plecat în număr mare pe front, în al Doilea Război Mondial.

”Vestea primirii ordinelor de încorporare se răspândea din gură în gură, iar în puţinele zile rămase până la prezentarea la unităţile militare, tinerii prinşi de după cap, cântau prin sat cântece de jale, cu cuvinte care provocau fiori şi lacrimi. În zilele plecării, toţi locuitorii satului ieşiţi la porţi plângeau. La sfârşitul războiului în bilanţul tragic au fost înregistraţi 22 viteji căzuţi pe câmpul de luptă, lăsând răni deschise în inimile celor care i-au iubit. Acest eveniment care a avut un puternic ecou în sufletul meu de copil m-a marcat toată viaţa, mai ales că printre eroi este şi un frate de-al mamei şi unul al tatei”, a spus Ilarie Oargă

După anul 1965 s-a născut ideea unor acţiuni care să simbolizeze jertfa tinerilor din sat. Monumentul Eroilor, care este mândria de bază a limbenilor, a fost şi este întreţinut corespunzător, adăugându-i-se un vultur, a mai relatat Ilarie Oargă.

Sărbătoarea ”Fiii satului” este un legământ transmis an de an limbenilor, oriunde s-ar afla, pentru a veni acasă. Istoria recentă consemnează prima ediție a sărbătorii „Fiii satului” în anul 1968, iar de atunci se repetă, cu sfințenie, an de an, în prima duminică din septembrie.

”Limbenii de pretutindeni ştiu că în prima duminică din septembrie a fiecărui an sunt aşteptaţi acasă. Pot să-ţi spun că e un sentiment puternic, o bucurie lăuntrică aparte să stii că există o zi de sărbătoare în care eşti aşteptat şi dorit să vi acasă şi o lume întreagă să se bucure că ai putut veni. Limbenii trăiesc acest sentiment”, a spus Dorin Bucur.

De sărbătoarea ”Fiii satului”, limbenii se întâlnesc la biserică, preotul oficiază un părăstas pe pomenire a eroilor, organizează un meci tradițional de fotbal, expoziții, lansări de carte, dialoguri și o mică petrecere.

Limbenii sunt recunoscuți ca o comunitate de oameni foarte unită.

”Locuitorii satului Limba au găsit, de fiecare dată, puterea să se unească în faţa unui proiect comun şi să-l ducă la bun sfârşit. Aşa s-a întamplat cu realizarea Monumentului Eroilor; au facut zile-muncă pentru construirea Căminului Cultural; au săpat şanţuri pentru introducerea apei în sat; au adunat bani şi au lucrat împreună la ridicarea Casei Parohiale; au plătit şi au săpat şanţuri pentru introducerea gazului în sat; au pus mână de la mână şi au angajat pictor pentru pictarea Bisericii; au muncit împreuna pentru construirea treptelor spre Biserică. Singura problemă care se punea era aceea de a şti toată lumea despre ce se dorea şi majoritatea să fie de acord”, a mai spus Dorin Bucur.

Oamenii din Limba își mai ocupă timpul jucând fotbal la marginea râului Mureș, dar și asistând la meciurile echipei comunei, Inter Ciugud, atunci când joacă acasă. Satul este urbanizat, cu drumuri asfaltate și trotuare pavate, și nu există o gospodărie care să nu aibă apă curentă, gaz sau canalizare. Majoritatea limbenilor muncesc în Alba Iulia, însă fiecare are o gospodărie pe care o lucrează după serviciu. Nu mai au animale de tracțiune și susțin că satul lor este unul dintre cele mai urbanizate din județul Alba. Comuna Ciugud, de care aparține Limba, este singura din Alba unde populația între cele două recensăminte – din 2002 și 2011 – a crescut.

În Limba, sat în care locuiesc circa 150 de familii, oamenii te salută și intră în vorbă, fie că te cunosc, fie că nu.

loading...

Laur

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *